Nu ştiu la ceva gândiţi voi când auziţi de Valentine’s Day. Eu mă gândesc mai întâi la cel care a creat-o. Ştiu că sunt multe legende dar cea mai plauzibilă pentru mine este varianta în care cineva se plictisea la mijlocul lunii februarie şi într-un moment de inspiraţie profundă şi-a zis: “Hei, de ce să nu sărbătorim noi ziua asta? E atât de frig şi numai bine pentru fuste scurte şi decolteuri adânci.”
Şi de ce nu? Haide-ţi s-o facem cu toţii. Să sărbătorim ,cu multe inimioare roşii de catifea ieftină, cu bomboane si trandafiri firavi şi aproape ofiliţi. Hai să ieşim în oraş să vadă toţi cât de mult ne iubim şi “cât de mult consum eu pe cadoul tău, iubito!” (ursuleţul de pluş roz pe care scrie mare şi frumos “Te iubesc pui”). Să ne expunem dragostea pasională peste tot, să ocupăm toate mesele din baruri, cluburi , cafenele, tot. Să ieşim in grup , cu cât mai multe cupluri cu atât mai bine. Să stăm bot în bot toată noaptea. Ce mai frate? Dragostea pluteşte peste tot.
Numai că eu n-o simt. Cum ies în oraş, simt că intru într-o imensă casă a grozei. O armată de zombie hipnotizaţi unul de celălat fac dragoste în grup. Majoritatea sunt adunţi în mall la vreun spectacol special dedicat lor, despre cum să te căsătoreşti pentru 24 de ore, şi cum să primeşti cadouri pentru că faci asta(o şansă unică în viaţă de altfel).
Cum arată întâlnirea clasică de Valentine’s? Mall, masă copioasă la Mc şi club, unde tu ca un domn ce eşti îşi expui iubita şi ea ca o doamnă ce este îşi expune picioarele. Simplu, nu?
Dar stai, până să ajungem la faza în care ea îşi expune picioarele pe vreo boxă, din cel mai trendy club al oraşului, este nevoie de un ritual complex care durează ore în şir.
Nu-I uşor să fi sexi şi hot. Cu două săptămâni înainte de marele eveniment te duci să-ţi alegi o rochie. Colinzi toate magazinele până o găseşti pe ea. Decupată în V, scurtă pană-n fund, cu multe sclipiciuri şi brizbrizuri. Bagi nişte cizmuliţe cu tocuri cui de 10, o jacheţică scurtă şi gata scumpa. Eşti perfectă pentru iubi şi frigu de-afară.
După ce ai rezolvat cu rochia, faci programare la salon, îţi tragi nişte şuviţe, te machiezi, aranjezi, tai, îndrepţi, corectezi, estompezi, maschezi , dai cu trei straturi de mascara(ca să se uite iubi-n ochii tăi mai bine), pudră, gloss si parfum tot tubul ca să-ţi marchezi teritoriul de femeie fatală. Şi asta e. Esti bună rău.
Aşa se umple oraşul de femei irezistibile şi de bărbaţi care le poartă pe post de accesorii.
De ce ţin femeile neapărat să fie frumoase astăzi şi nu pot fi frumoase în fiecare zi? De ce avem nevoie de sărbătoarea asta stupidă ca să ne facem cadouri? Avem nevoie neapărat de scuza asta penibilă ca să oferim cadouri celorlalţi sau o facem doar ca pe o obligaţie?
Sau pur şi simplu poate că ne place să ne transformăm în zombie îndrăgostiţi pentru o noapte.